Victor Banta

De ziua sfantului Andrei, ocrotitorul Romaniei, le doresc tuturor celor cu numele de Andreea si Andrei, fericire, iubire si realizari in plan material si spiritual, precum si traditionalul “LA Multi Ani!”

R: Aşa…

VB: BRB, ştii, cum se spune pe messenger… Banţa right back!

R: Da, tare!… Şi ce-ar putea însemna asta, Banţa right back?

VB: Că acum pot să îmi reiau şi să îmi consolidez legăturile pe care le-am avut. Şi relaţii cu prietenii, şi în administraţie, şi – de ce nu – proiectul meu la care nu renunţ şi pe care vreau să îl duc până la capăt. Deci, eu nu mi-am spus ultimul cuvânt. Eu am un proiect vechi, legat de o candidatură. Adică, îmi făcusem un plan, o strategie: planificarea, distribuţia resurselor umane, misiune, viziune, sistem de valori, tot ce ţine de o candidatură pentru Primăria Târgu Jiu. Nu am renunţat la acest lucru.

Plângere la Comisia Europeană

R: Cum aţi reuşit să vă întoarceţi, care a fost procedura?

VB: A fost greu. După ce am fost înlăturat din funcţia de prefect, am fost deportat în judeţul Braşov. Am mai multe procese cu guvernul…

R: Câte?

VB: Păi am, o dată, pentru suspendarea deciziei şi a hotărârii de guvern de înlăturare din postul de prefect,  şi, apoi, pentru anularea concursurilor fraudate, pentru posturile de prefect şi subpefect, la care am participat recent. Deja am depus o plângere la Comisia Europeană, pentru concursuri. Problema mea şi a celorlalţi înalţi funcţionari publici din România se cunoaşte acum. Era cunoscută, de altfel, la Bruxelles. Am cerut suspendarea actelor administrative pentru că nu erau corect organizate: toate în acelaşi timp, apoi se încălca dreptul la liberă concurenţă, nu se respecta procedura din Legea funcţionarului public, şi anume delegare – detaşare – transfer, şi apoi recrutare prin concurs. Din mai multe puncte de vedere s-au încălcat nişte drepturi, care trebuie reabilitate. Modelul francez de mobilitate care s-a adoptat la noi este bun. Dar acolo, ce se întâmplă: când se schimbă guvernul, toată lumea înţelege, face pasul înapoi, vin ceilalţi nominalizaţi, trec în rândul întâi, cei care au fost, trec în rândul doi, comunică frumos, colaborează cu noii veniţi, duc proiectele până la capăt. Chiar dacă funcţiile acestea au o încărcătură politică, lucrurile sunt depolitizate la maxim, şi se face treabă. La noi nu este aşa. La noi schimbăm, dintr-o dată, peste noapte, totul. Şi nu mi se pare că este corect aşa ceva. În primul rând, din punctul de vedere personal, al fiecăruia, dar şi pentru societate. Eu am foarte mulţi colegi nemulţumiţi, care sunt cu copii mici, care sunt duşi prin ţară, peste tot.

Guvernul ne-a forţat să plecăm din sistem

R: V-aţi învăţat minte, după excursia asta la Braşov?

VB: Minte? M-am învăţat minte de când m-am născut…

R: Altfel, aţi putea fi iar deportat…

VB: Dacă se mai întâmplă aşa ceva în România, eu cred că nu mai avem ce căuta să stăm în ţară. Pentru că nu văd logica. Până la urmă, se cheltuie mai mult cu tine, nu obţii eficienţă, nu cunoşti specificul judeţului. A fost vădit interesul guvernului de a ne forţa să plecăm din sistem.

R: Câţi v-aţi aflat în situaţia asta?

VB: 137 de prefecţi şi subprefecţi, din care vreo 55 au plecat, au părăsit sistemul, au mai rămas vreo 83…

R: Care au fost aruncaţi care-ncotro…

VB: Care au fost aruncaţi care-ncotro şi au rămas vreo 50 de locuri libere, şi uite că numai bine, sau să zicem numai rău, nu ştiu cum să o luăm, că le-au făcut loc acestora, care au plecat de curând. Adică nu este corect nici pentru ei, nici pentru noi.

R: Cât timp aţi activat în judeţul Braşov, ca inspector guvernamental?

VB: Vreo şase luni.

R: Aţi fost eficient acolo, ca inspector guvernamental?

VB: Eu am fost eficient, pentru că am stabilit legături în primul rând cu toată administraţia, cu deconcentratele, cu prefectul – dl. Gonțea un om bun, cu Consiliul Judeţean și președintele acestuia – dl. Aristotel Căncescu un om plin de energie, pus pe treabă și care face și tace, cu Secţia de Drumuri Naţionale, dar şi cu Direcţia Regională de Drumuri, iar în domeniul în care mi-au fost date atribuţiuni de serviciu am propus modificări legislative, de exemplu în legătură cu rovinieta. Am propus ca fondurile încasate să intre la bugetul drumurilor, nu la Ministerul  de Finanţe, pentru a fi folosiţi în mod cert pentru reablitarea infrastructurii rutiere. Am cerut îmbunătăţirea ierarhizării şi prioritizării drumurilor naţionale, după criterii europene.

La Braşov, altfel se ceartă oamenii

R: Ca dezvoltare, cam la ce distanţă este Başovul de Gorj?

VB: Este ca de la cer la pământ. Trebuie să ţinem cont că pe acolo au trecut saşii vreo o sută şi ceva de ani…

R: Cu ce sunt mai buni decât românii?

VB: Au mentalitatea lucrului bine făcut, românii din Braşov au învăţat asta de la ei. N-am văzut fum, bere, mici şi parfum în centrul niciunuia dintre municipiile Braşovului, există o zonă metropolitană foarte bine dezvoltată şi definită, în jurul municipiilor Braşov,  Codlea, Ghimbav, Săcele, al oraşului Râşnov, adevărate zone metropolitane, cu industrie, în care se fac încă rulmenţi, autocamioane, tractoare ş.a. Apoi, din alt punct de vedere, al mentalităţii oamenilor, acolo altfel se ceartă. Pur şi simplu, şi când se ceartă, se ceartă constructiv, nu îşi dau unii altora la picioare. Bineînţeles că există dispute, dar nu ca aici. Acolo se construieşte un aeroport internaţional, investiţie a Consiliului Judeţean, se face cu fonduri europene. Eu am încercat să demarez aici un proiect similar, în ianuarie – februarie a.c., am luat legătura cu toate autorităţile ce trebuiau implicate, dar a murit în faşe. Când le-am spus-o, s-au uitat unii la alţii şi au făcut să treacă acest proiect cât mai repede, ca nu cumva Banţa să îşi asume meritele cumva. Trebuia să luptăm toţi pentru un aeroport, la Stăneşti.

Acolo presa nu denaturează, nu demonizează, nu batjocoreşte

R: Cum se înţeleg acolo liderii partidelor politice?

VB: Şi la ei există dispute şi certuri, dar acolo vreau să vă spun că presa, care îşi face datoria – bineînţeles, este o prezenţă a presei naţionale mult mai pregnantă decât la noi – prezintă altfel situaţia, real, nu denaturează,  bineînţeles că pune oarecum în lumină pozitivă pe unul şi pe altul, dar nu demonizează, nu batjocoreşte. Este o diferenţă foarte mare. Pe de altă parte, la o conferinţă de presă, board-urile partidelor altfel pun problema…

R: Sunt mai puţine atacuri la persoană?…

VB: Sunt mai puţine atacuri la persoană, mai puţine jocuri murdare, sau chiar deloc. Îşi respectă adversarul. În primul rând trebuie să ne respectăm ca oameni, numai aşa vom reuşi să ajungem undeva, dacă vrem să şi intrăm în Europa, fizic, nu numai pe hârtie. Toate partidele conlucrează pentru binele braşovenilor. Nu aşa cum se întâmplă aici: dacă lansează unul un proiect, ceilalţi sar să îl distrugă sau să îi pună beţe în roate.  La noi, în Gorj, am constatat ca o meteahnă veche:  domne, dacă e primarul de la un partid şi guvernul de la alt partid, atunci hai să nu-i dăm, să-l omorâm, să-l forţăm să schimbe partidul, şi să dăm numai alor noştri…

R: Care este peisajul instituţional acolo?

VB: În primul rând, oamenii sunt foarte interesaţi să acceseze fonduri europene şi au dovedit-o, se axează foarte mult pe turism, conlucrează forte bine instituţiile statului, angajările se fac preponderent prin concursuri reale, nu formale. Ori e concurs, ori e numire politică! Trebuie să se hotărască o dată, să nu mai facem mascarada asta. Părerea mea e că ar trebui să se meargă pe concursuri, să nu mai depinzi, ca şef de instituţie publică, de factorul politic, să nu mai poţi fi schimbat peste noapte dacă nu ai executat un ordin politic.

R: Cunoaşteţi un astfel de caz, întâmplat în Gorj?…

VB: Cunosc mai multe, dar nu vreu să le nominalizez. Eu, cât am fost prefect, m-am luptat şi am barat astfel de cazuri, nu am lăsat să se întâmple, cât am putut de mult, pentru că, în acest fel, toţi au de câştigat.

R: Concursul din septembrie, pentru posturile de prefect şi subprefecţi a fost secretizat şi la Braşov?

VB: Nu, a fost foarte mediatizat.

R: E altă ţară, acolo?

VB: Da, e altă ţară, Ţara Bârsei, chiar aşa îi spune… Oricum, cu instituţiile stau foarte bine, cu investiţiile stau foarte bine, cu drumurile, la fel, foarte bine… Revenind la concursul din septembrie, trebuie subliniat că a fost o mascaradă totală. De exemplu, în comisia numită de Agenţia Naţională a Funcţionarilor Publici, pentru recrutarea prefecţilor, subprefecţilor şi înalţilor funcţionari publici, şefa serviciul legalitate din Prefectura Braşov a fost nominalizată ca membru, şi şi-a evalut şefii! Este evident interesul patrimonial, pentru că atât salariul cât şi posibilitatea retrogradării sau promovării în funcţie sunt interese patrimoniale. Sunt evidente incompatibilitatea şi conflictul de interese.

O ureche surdă, care se face că ascultă

R: În Braşov, cum se raportează angajaţii instiuţiilor publice la oamenii simpli?

VB: Acolo, când merg în audienţe sunt trataţi ca oameni. De multe ori, aici, oamenii când merg în audienţe sunt trataţi tot ca oameni, dar cu indifrenţă, ca şi cum nu ar exista. Este acea ureche surdă, care se face că ascultă şi, de fapt, nu ascultă nimic. Acolo, astă-vară, în urma unor inundaţii, au fost luate câteva case de ape. În secunda doi, prefectul a fost acolo, cu toate instituţiile abilitate, şi, în ziua următoare s-au şi făcut formalităţile şi au demarat lucrările, nu s-a aşteptat să vină iarna. Oamenii acolo se bazează mai mult pe turism, şi au şi un capital, pe care şi l-au făcut în timp. Să nu-mi spuneţi că este mai fumoasă Poiana Braşov decât Rânca, culmile Pietrei Craiului decât creasta Parângului…

Ei nu pot importa de la noi cearta, lipsa de respect, de bună cuviinţă…

R: Ce ar putea să importe ei de la noi?

VB: N-ar avea ce. Poate brand-urile noastre olteneşti. În niciun caz nu pot să importe cearta, lipsa de respect, de bună cuviinţă. Nu ştiu… Ar fi ceva? Chiar ar fi? Acum, întors în Gorj, mă simt ca în 1989, când am terminat facultatea… M-am întors din Timişoara după 5 ani. Acolo au fost şvabii , nu saşii, tot nemţi… Şi din punct de vedere istoric, ei şi-au conservat tot patrimoniul, noi l-am demolat. În Târgu Jiu, unde este un petic de pământ, mai trântim un beton. E, acolo ai pădurea până în balcon şi nişte parcuri foarte mari. Cred că braşovenii au de învăţat de la noi un singur lucru: despre Brâncuşi, şi întreaga lui creaţie.

R: Cum am putea ieşi din fundătura în care ne aflăm, noi, gorjenii?